mâna într-un gest vag teatral, suficient de subtil cât să pară o invitație, dar și o permisiune.
„Îți pot genera circa douăzeci de rețete variate de Hugo ca să-ți faci o nouă prietenă. Pare cam brutală, dar cu două versuri din Shakespeare s-ar putea să fie a ta.” Și-acum înțelegeam perfect


privindu-o cu nonșalanța aceea cultivată cu grijă, ca pe un reflex de autoapărare socială.
„carcasa de aluminiu care mă înconjoară.” O fi fost ăsta un zâmbet? Posibil. Sau poate doar
mâna într-un gest vag teatral, suficient de subtil cât să pară o invitație, dar și o permisiune.
de ce Blaise se refugia frecvent în sarcasm. Era o formă de confort. Atâta timp cât păstrai
Am ridicat din umeri, resemnat, adresându-mă lui Blaise. Am luat o gură din cocktail-ul nonconformis



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!