privindu-o cu nonșalanța aceea cultivată cu grijă, ca pe un reflex de autoapărare socială.
O sprânceană mi s-a ridicat instinctiv, de parcă și ea era curioasă să afle ce urmează. „Pertinent comentariu. Ar explica multe, dar îmi place să cred că am o fărâmă de umanitate sub


priviri fără să depună efort. Dar din experiență știam că, de cele mai multe ori, bărbații
N-o văzusem, dar o simțeam. Prezența ei era clară în dreptul meu, la fel ca tensiunea
privindu-o cu nonșalanța aceea cultivată cu grijă, ca pe un reflex de autoapărare socială.
„carcasa de aluminiu care mă înconjoară.” O fi fost ăsta un zâmbet? Posibil. Sau poate doar
mâna într-un gest vag teatral, suficient de subtil cât să pară o invitație, dar și o permisiune.



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!