„carcasa de aluminiu care mă înconjoară.” O fi fost ăsta un zâmbet? Posibil. Sau poate doar
un spasm emoțional ratat. Mintea mea are un talent aparte de a interpreta greșit semnalele proprii. Nu-i nimic nou. M-am tras discret într-o parte, lăsându-i loc să treacă. Am întins


N-o văzusem, dar o simțeam. Prezența ei era clară în dreptul meu, la fel ca tensiunea
privindu-o cu nonșalanța aceea cultivată cu grijă, ca pe un reflex de autoapărare socială.
„carcasa de aluminiu care mă înconjoară.” O fi fost ăsta un zâmbet? Posibil. Sau poate doar
mâna într-un gest vag teatral, suficient de subtil cât să pară o invitație, dar și o permisiune.
de ce Blaise se refugia frecvent în sarcasm. Era o formă de confort. Atâta timp cât păstrai



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!