dar cu vântul pregătit să sufle în ele. Exista în mine o energie ciudată, un fel de foame nestăvilit
nu de hrană, ci de sens. O agitație blândă, dar persistentă, care mă împingea spre ceva — fără ca acel ceva să aibă contur sau nume. Îmi doream o activitate, o ocupație cât de mică, care
