Rostesc, cu o voce ușor răgușită, strivită de tăcerea în care fusesem cufundată întreaga zi.


tăcută. Pășesc în afara camerei cu pași lenți, tălpile abia atingând podeaua, de parcă mi-ar fi
Adele era acolo. Și… celălalt bărbat. Cel pe care îl remarcasem seara trecută, dar al cărui nume
Rostesc, cu o voce ușor răgușită, strivită de tăcerea în care fusesem cufundată întreaga zi.
⸺ Casa mirosea a tămâie ieftină şi vanilie arsă, probabil de la vreun difuzor de cameră luat
⸺ de tocul uşii, cu mâinile în buzunarele hainei din piele, aceeaşi pe care o purtase în noaptea



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!