⸺ de tocul uşii, cu mâinile în buzunarele hainei din piele, aceeaşi pe care o purtase în noaptea
în care i-a spart arcada tipului care-l urmărise pe clientul său. Îi venea perfect, sculptată pe umerii lui solizi, iar în colţul gurii îi juca o urmă de dispreţ care-l făcea să pară mai periculos
