aveam să fiu găsită de acele prezențe umane care, fără să știe, mă aduceau înapoi la suprafață?
Cu gândurile acestea neclare, dar persistente, îmi trag peste pijameaua din satin un halat din același material, lăsându-mi părul liber să curgă peste umeri, ca o altă formă de vulnerabilitate


— un Dumnezeu mut, ce pecetluia destine fără ca ele să știe. Și după toate aceste ore, când
ciorne, laptop, lumânări aproape topite și căni abandonate, devenise sanctuarul meu, locul
aveam să fiu găsită de acele prezențe umane care, fără să știe, mă aduceau înapoi la suprafață?
tăcută. Pășesc în afara camerei cu pași lenți, tălpile abia atingând podeaua, de parcă mi-ar fi
Adele era acolo. Și… celălalt bărbat. Cel pe care îl remarcasem seara trecută, dar al cărui nume



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!