— un Dumnezeu mut, ce pecetluia destine fără ca ele să știe. Și după toate aceste ore, când
oboseala începea să-mi contureze ochii cu o umbră ce nu mă deranja, ci dimpotrivă, îmi dădea un soi de mândrie amară, îmi ridic de pe scaun trupul amorțit. Acel birou, acel colț plin de
