Scriam fără suflare, cu un nod în gât și un tremur în mâini, ca și cum fiecare propoziție mă
dezgolea puțin câte puțin. Disociasem. Mă lepădasem de mine, de lumea reală și devenisem una cu cea a personajelor mele, plutind între ei ca o entitate invizibilă, dar atotstăpânitoare
