Pe când mintea mea absorbea și deslușea ultimele rânduri, lacrimile deja mi se uscaseră pe
obraji, lăsând în urmă doar urmele fine ale unei tristeți îmblânzite de resemnare. Nu toate poveștile au un final fericit — poate tocmai de aceea par mai reale, mai aproape de noi. Și poate


de propriile-i neliniști decât eram eu. Din când în când, un suspin îmi scăpa — singurul sunet
în romanul următor, protagoniștii aveau să aibă parte de o soartă mai blândă decât cea pe
Pe când mintea mea absorbea și deslușea ultimele rânduri, lacrimile deja mi se uscaseră pe
că în lipsa acelui „fericit până la adânci bătrâneți” se strecoară, în tăcere, speranța: convingerea
una de alta cu o solemnitate care parcă pecetluia în mine tot ce citisem. Apoi, tăcerea. Nu mai



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!