părea aproape candidă. Iar eu, fără să-mi dau seama, o priveam mai mult decât era cazul. Cu
o atenție pe care nu mi-o mai explicam de mult. O urmăresc în tăcere, cu brațele ușor încrucișate și sprijinindu-mă de tocul ușii, așteptând, reacția ei la prima lingură, expresia chipului
