cu un refuz categoric, mă cunoșteam prea bine: m-aș fi retras într-o tăcere îndelungată,
într-o carapace bine ferecată, și aș fi convins și ultima urmă de empatie din mine că a fost o slăbiciune. Dar ea... Ea mi-a permis să rămân. Cu mișcări stinse și o privire care trăda febră și epuizar
