nu era o transformare, ci doar femeia care știa să aprecieze un gest simplu, dar autentic. Iar
bine că o făcea, căci era pentru prima oară când îmi permiteam să fiu altfel. Să-mi manifest grija în acțiuni, nu în replici mascate ori gesturi retractile. Dacă m-ar fi întâmpinat cu dispreț,


„Și... da, știu că m-ai ignorat complet când ți-am spus să te întorci la eveniment.” Am ridicat
M-aș fi așteptat la un refuz. La o ridicare de ton, un gest teatral, poate un oftat prelung cât
nu era o transformare, ci doar femeia care știa să aprecieze un gest simplu, dar autentic. Iar
cu un refuz categoric, mă cunoșteam prea bine: m-aș fi retras într-o tăcere îndelungată,
părea aproape candidă. Iar eu, fără să-mi dau seama, o priveam mai mult decât era cazul. Cu



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!