Am auzit ciocănitul scurt în ușă — nu suficient de tare încât să mă sperie sau să mă scoată
brusc din starea de vegetație termică în care zăceam, dar suficient de ferm cât să nu mă prefac că n-am auzit. Am răspuns aproape mecanic, cu vocea aceea răgușită de atâta tușit,


mila oricui. Nu și mie. Eu am simțit, mai curând, o formă ciudată de duioșie, amestecată cu
îmblânzi suficient cât să nu pară complet cinic. Privirea ei, încercarea de a se redresa în pat,
Am auzit ciocănitul scurt în ușă — nu suficient de tare încât să mă sperie sau să mă scoată
invitând persoana să intre, convinsă fiind că este Nadine, trimisă de Dante ca să mă verifice
ținând un buchet de bujori de parcă era cea mai firească extensie a mâinii sale, iar în cealaltă



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!