mila oricui. Nu și mie. Eu am simțit, mai curând, o formă ciudată de duioșie, amestecată cu
ironie și un dram de regret că nu fusesem acolo cu o zi mai devreme. „ Nu-ți e chiar atât de rău, nu-i așa?” Întreb, sprijinindu-mă de tocul ușii, cu tonul acela pe care doar sarcasmul îl poate
