invitând persoana să intre, convinsă fiind că este Nadine, trimisă de Dante ca să mă verifice
după ce mă declarase oficial „caz de urmărit”. Doar că nu era Nadine. Era el. Dante. În carne, oase și costum. Stătea în tocul ușii ca un personaj desprins dintr-un serial de pe Netflix,


îmblânzi suficient cât să nu pară complet cinic. Privirea ei, încercarea de a se redresa în pat,
Am auzit ciocănitul scurt în ușă — nu suficient de tare încât să mă sperie sau să mă scoată
invitând persoana să intre, convinsă fiind că este Nadine, trimisă de Dante ca să mă verifice
ținând un buchet de bujori de parcă era cea mai firească extensie a mâinii sale, iar în cealaltă
Sau să exist într-un mod coerent. Am făcut un efort supraomenesc și m-am ridicat în șezut,



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!