Era revigorant, trebuie să recunosc. Să-l privesc pe Alexander cum, fără să vrea, lăsa să-i
alunece de pe umeri armura rece a sarcasmului, acea glacială detașare care l-ar fi făcut invidios până și pe un aisberg uitat în mijlocul Arcticii. Dar nu asta îmi făcea inima să tresalte cu


reușind să-mi temperez dorința de a întinde mâna. „Știu că ți-a luat timp, și totuși ai ales să
Mi-am dat seama abia atunci — ea încă stătea în picioare. Un mic detaliu, dar unul care, în acel
Era revigorant, trebuie să recunosc. Să-l privesc pe Alexander cum, fără să vrea, lăsa să-i
adevărat. Ci felul în care, dincolo de orice conveniență socială, îmi lua apărarea. Fără ezitare. Fă
fundal difuz, ca un peisaj pictat în acuarelă. Replica lui se repeta obsesiv în mintea mea, ca



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!