Și-atunci, aproape fără să vreau, mă ridic. Îmi iau sticla, ca pe o scuză de prost gust, și o
urmez. Mă așez lângă ea, în dreapta, într-o apropiere calculată, dar nu lipsită de dorință. Îmi suflec pantalonii cu un gest automat și-mi las picioarele să atingă apa, simțind fiorul
