noi, sticla de bourbon între noi. Ea cu Hugo-ul. Eu cu o liniște care nu-mi venea din vreo
nevoie de mister, ci din convingerea că tăcerile bine așezate spun mai multe decât discursurile apăsate. Am lăsat câteva secunde să curgă între noi. Acel tip de pauză care nu cerea


Poate că expresia mea facială — acel amestec de detașare plictisită și interes bine camuflat
cu eticheta unei întâlniri între doi necunoscuți. Dar adevărul? Interesul real nu se mai ascundea
noi, sticla de bourbon între noi. Ea cu Hugo-ul. Eu cu o liniște care nu-mi venea din vreo
completare, doar rezistență. Apoi am vorbit. „Trebuie să recunosc,” am început, sprijinindu-mi
studiind-o cu ochii ușor mijiți, de parcă fiecare reacție era un text pe care-l citeam într-o



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!