privit direct, fără ocol, și cu o curiozitate pe care nu mi-am mai cenzurat-o. „Mereu ai privit
viața în alb și negru?” l-am întrebat, cu o blândețe care trăda interesul real din spatele cuvintelor. Nu era o provocare, ci o observație.


în mâini, și o liniște plină s-a așternut peste mine. La scurt timp, pașii lui Alexander s-au apropi
într-un gest aproape domestic, am ridicat pătura și i-am întins-o. O invitație tăcută, fără artifici
privit direct, fără ocol, și cu o curiozitate pe care nu mi-am mai cenzurat-o. „Mereu ai privit
Faptul că purtam genul ăsta de conversație era deja suficient de mult pentru gustul meu.
era într-un haos controlat, animată de voci, pași, râsete și discuții paralele. Orice urmă de



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!