într-un gest aproape domestic, am ridicat pătura și i-am întins-o. O invitație tăcută, fără artifici
dar încărcată de o complicitate care nu se putea inventa — doar recunoaște. Când, în cele din urmă, s-a lăsat și el în acel spațiu împărțit, abia atunci mi-am întors privirea către el. L-am
