ude de condens, și am strecurat între degete o pătură uitată pe spătarul canapelei, un accesoriu
mărunt care acum devenea parte din ieșirea mea. Fără să privesc înapoi, dar știind că va înțelege, am pășit afară, lăsând în urmă vocea celorlalți, dar păstrând cu mine ecoul cuvintelor lui.
