că era pe cale să se nască — nu neapărat o confesiune, dar nici departe. Iar eu, obișnuită
să simt când o scenă își pierde decorul, m-am retras. Nu abrupt, nu teatral. Doar cu acea grație calculată care lasă spațiu, dar cere urmarea. Am luat paharul de limonadă, cu marginile


mă obliga să disec nuanțele, să caut miezul în aparentele banalități, să filozofez până când
de o gravitate subtilă, dar imposibil de ignorat — o tensiune care pulsa sub cuvinte, care
că era pe cale să se nască — nu neapărat o confesiune, dar nici departe. Iar eu, obișnuită
ude de condens, și am strecurat între degete o pătură uitată pe spătarul canapelei, un accesoriu
M-am așezat în foișorul din mijlocul grădinii — acel colț de lume retras, cu miros de levănțică



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!