ocupa încăperea — și spun „aparent” pentru că am învățat, de când locuiesc aici, că liniștea e
adesea o mască. „Bună seara,” am rostit pe un ton jos, răgușit — rezultatul inevitabil al atâtor momente în care am blestemat între dinți durerea ce pulsa necontenit în piciorul meu.


părea că se umflă încet și constant, ca un sufleu care refuză să se prăbușească. Ajunsesem la
instinct decât de logică, am coborât. Fiecare treaptă a fost o înjurătură reprimată cu greu, fiecare
ocupa încăperea — și spun „aparent” pentru că am învățat, de când locuiesc aici, că liniștea e
Apoi, aproape ca într-un ritual — deși ritualul meu nu includea, de obicei, schiopătatul — am
— Începusem deja să mă obișnuiesc cu liniștea livingului și nu mai simțeam nevoia butonării



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!