părea că se umflă încet și constant, ca un sufleu care refuză să se prăbușească. Ajunsesem la
limita suportabilității. Pernele, gândurile și poziția orizontală deveniseră o închisoare cu pereți moi, dar deloc mai puțin sufocantă. Așa că, împins de un impuls care ținea mai degrabă de
