bine, dar pe care nu o recunoșteam des. Așa că, fără a tulbura echilibrul fragil al tăcerii dintre
noi, mă îndrept spre bar. Și eu aveam un viciu — nu unul cotidian, dar suficient de intens încât să mă alunge uneori din mine. Rom. Îl aleg instinctiv, ca pe un partener vechi care știe ce


retras în colțul lui, cu ochii pierduți undeva într-un punct pe care doar el îl putea vedea. Singuru
de uitare. N-aveam să comentez. Ar fi fost ipocrit. Cândva, în alte contexte, îmi plăcuse chiar
bine, dar pe care nu o recunoșteam des. Așa că, fără a tulbura echilibrul fragil al tăcerii dintre
să spună doar prin prezență. Deschid sticla cu un gest mecanic, învățat, și torn lichidul chihlimbar
Îl preferam. Îmi plăcea contrastul dintre luminile calde dinăuntru și întunericul dens de afară,



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!