sub greutatea norilor și... golul acela familiar, acel gol care apărea de fiecare dată când singurăt
mă cuprindea. Împing pătura la o parte, trupul meu refuzând parcă să mai accepte liniștea încremenită a acelui colț de lume. Las cartea să alunece moale pe balansoar, peste materialul
