„Aș muri de rușine. Nu las pe nimeni care mă cunoaște în viața reală să citească ce scriu. Tocmai
de asta folosesc un pseudonim.” Nu era o glumă. Era o mărturisire. În ciuda cifrelor din contul meu, a recenziilor sau a coperților strălucitoare, nu mă simțeam nici pe departe o scriitoare „adevărată


nu doar un chicot de această dată, ci un râs sănătos, pofticios, pe care nici nu mai încerc să-l
tulbură echilibrul. Palma mea se așază automat peste unul dintre obraji, ca și cum ar putea
„Aș muri de rușine. Nu las pe nimeni care mă cunoaște în viața reală să citească ce scriu. Tocmai
Teama de eșec îmi stătea la umbră ca o veche cunoștință, iar sindromul impostorului… acela
Duminica — ziua în care timpul parcă se înțepenește într-o tăcere bolnăvicioasă, iar patul meu



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!