tulbură echilibrul. Palma mea se așază automat peste unul dintre obraji, ca și cum ar putea
înăbuși căldura aceea roșie ce se ridică nestingherită. „Vai, nu… nu-mi face asta,” îl implor cu un amestec de zâmbet și jenă, vocea tremurând ușor pe marginea unei sincerități rare.
