pe acolo? M-ar ajuta teribil ca inspirație pentru următoarea mea carte.” Expresia mea rămâne
perfect serioasă, aproape studiat de sobră, ca și cum aș fi rostit o întrebare pur academică. Dar zâmbetul ușor ridicat al lui Marco, acel colț al buzelor ce-l trădează, face să-mi scap


îmbracă precum o plapumă călduță, iar râsul meu devine o extensie firească a stării lui. „Oh,
Ascult cum conversația dintre ei trei se țese mai departe, ca o pânză diafană întinsă între prieteni
pe acolo? M-ar ajuta teribil ca inspirație pentru următoarea mea carte.” Expresia mea rămâne
nu doar un chicot de această dată, ci un râs sănătos, pofticios, pe care nici nu mai încerc să-l
tulbură echilibrul. Palma mea se așază automat peste unul dintre obraji, ca și cum ar putea



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!