îmbracă precum o plapumă călduță, iar râsul meu devine o extensie firească a stării lui. „Oh,
dar nu cultura vă lipsește, Marco, ci romantismul… magia… numește-o cum vrei,” îi spun pe un ton șăgalnic, cu un surâs blând care se stinge repede pe buze, lăsând loc tăcerii mele atente.
