Duminica — ziua în care timpul parcă se înțepenește într-o tăcere bolnăvicioasă, iar patul meu
rece devine altarul unei răstigniri autoimpuse. Mă mințeam că aveam nevoie de odihnă, dar adevărul, crud și nerostit, era că mă măcina inactivitatea. Detestam lipsa de scop, iar tăcerea
