„Nadine,” am spus, privirea mea întâlnind-o pe a ei cu o blândețe neașteptată, „nu ai nevoie
de un pretext ca să mă vezi. Ai fi putut doar să bați la ușă și aș fi răspuns. Ai fi putut să strigi și aș fi venit. Sau să-mi scrii un cuvânt — unul singur — și tot aș fi ieșit din văgăuna asta.”
