Anima

Anima

Eu sunt Anima si stau in fata ta
Si incerc sa iti spun povestea mea
Macar catusi de putin din ea
Ca sa stii ce sunt in ea .

Aici vin cand sunt suparata
Aici vin si ma descarc deodata
Aici vin sa si imi spun durerea .

Si tot ce am pe suflet si pe inima
Si tot ceea ce am ingreunat in mintea mea
Vreau sa ma descotorosesc de ea
Vreau sa scot afara negura din inima mea .

Anima ! Ma numesc si prin lume eu traiesc
Pe aici pe acolo eu calatoresc si vreau ca sa iti vorbesc
Anime mi-e numele ca si sufletul din mine
Imi este camarad acest nume ,cand il stiu ca se afla in mine .

Am tot mers in ploaie uda si am colindat morminte
Sa le pun cate-o lumina sufletelor ratacite !
Si am tot umblat prin ploaie desi era frig si rece
Eu taceam si tot priveam cum timpul e scurt trece .

Timpul parca tot fugea si nu ma mai astepta
Eu vroiam sa il prind din urma si sa ii pot spune ceva
Ca sa il rog sa mai astepte si sa nu mai inainteze asa
Si sa imi dea din ragazul lui ,niste ore si secunde ca sa pot face ceva .

Eram impacata cu vremea si mi-am facut printre spatiu
Loc si calatorie lunga, printr-o lume atat de sumbra
Si de-a lungu anilor mi-am facut aici un loc , unde sa stau
Si sa ma duc ,acolo unde e nevoie ! Sa tot umblu pe aici ,afara .

Pe afara ,aici in plina frutuna ,in plina furtuna si ploaie
Udata din cap pana in picioare ! Aici acum pe aceasta vreme
Eu tot colind ca o naluca si tot aici stau si de veghe
Sa am grija , sa fie bine ,sa am grija de cei ca mine .

Dar singura ma tot zbat mereu ca o nauca ratacita
Imi tot vorbesc singura mereu ,ce e de facut si daca se merita
De meritat s-ar merita ! Dar singura in aceasta furtuna imi este cam frica
Ma tem si imi vine sa plang si umblu ratacita ,sa caut un loc mai bun si bland ,unde sa nu mai imi fie frica .

Sunt atat de abandonata si tot umblu chiar si prin lume...
Eu ii vad cum tot umbla ici colo, cu umbrela plouata,
Iar eu ma uit la ei si imi spun, cum e sa fii transparenta
Sa te observe cineva ,si ca sa simti ca traiesti pe aceasta Planeta .

Sunt invizibila si imi place asa ,nu e o greutate
Dar cateodata tare as vrea, sa fiu mai colorata
Sa fiu ca si o floare rara, sa umblu printre florile de vara
Si sa simt mirosul lor parfumat si sa ma duc cu gandul la o casa.

O casa unde sa fie cald si sa arda focul in soba
Si sa citesc sa scriu povesti, asa cum eu vedeam odata
Chiar si propia piele a simtit cum fiorul sa ridicat deodata
Cand a auzit atatea minunate povesti si basme care nu moare niciodata .


Eu Anima ma numesc ! Si tot ceea ce am spus aici
Nu o iau ca pe o plangere ,dar vreau sa ma descarc si eu
Si sa simt atingerea ploii din cer ce tot cadea intr-una
Si sa ma joc ca un copil sa zburdu si sa alerg pe aici ca un copil pe afara .

Chiar daca timpul este rece , nu e ca si cum e o povoara
Caci el imi tine de urat cand e pustiu pe afara !
Si avantajul meu aici , e ca pot zbura si tot ce vad si ce privesc
Nu imi scapa nimic si nimenea ! Vad lucruri rare si frumoase .

Vad atatea secrete si mistere ,cum se scalda in cer plin de placere
Ca o miasma calda ! Fac valuri si se joaca ,iar eu ca un copil plapand
Ma las purtat de un val si-o apa ! Ma las in voia lor sa zbor si tot privind odata ,
Cum cerul isi face aparitia, cu culorile lui Infinite .

Iar parul incepe a flutura prin vantul care bate
Si simt cum inima se zbate sa alerge sa se joace !
Iar ochii plini de fericire sclipind ca doua diamante
Ei se scalda de fericire in cerul cel albastru pline de secrete si mistere .

Cum sa explici ,cum sa tot spui ? Cum sa pronunt in cuvinte ,
Ca sa intelegi ,ce se intampla aici ,acum ,e pura magie si multa putere
E o putere de nedescris ,cum se amesteca intre ele , stele si nori de ploaie
Se ascunde intre ele ! Cum sa ii rezisti ,cum sa nu fie special ,cand vezi ce se intampla aici , o zi atat de neuitata .

E Anima cea neuitata .