Selvaggio
Selvaggio
584 poze   1966 vizite
Albume
The Whispers of the Magnolia   1 Step onto Magnolia Estate   2 Inhale the scent of danger

membru din 19 decembrie 2024

2 Inhale the scent of danger

　


　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　ⱮⱭƓƝƠlӀⱭ ҼՏƬⱭƬҼ
　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　S͟e͟t͟t͟ı͟n͟g:
　　　　　　　　　　　A sprawling, old Southern plantation nestled deep in the misty bayou,
　　　　　　　　　　　　　　surrounded by magnolia trees and swampy marshlands.
　　　　　　　　E͟h͟z͟ɑ͟r͟i͟ɑ͟n͟ N͟o͟c͟t͟h͟e͟ɑ͟r͟n　A name passed down through a bloodline tied to the curse.
　　　　　　 A name erased from records and whispered only in forgotten journals and dusty crypts.
　　　　　　　　　　　　　 　 Now, she’s here to break hundreds of years of curse.
　　　　　　　　　　　　　　　　 L͟i͟l͟ɑ͟ S͟w͟i͟n͟d͟o͟n, the “golden child” of M͟ɑ͟g͟n͟o͟l͟i͟ɑ
　　　　　　　　Տҽϲօղժ Ҽթísօժҽ, Ọp̣ẹṇịṇg Ṣọụṇḍṭṛạc̣ḳ: W͟h͟e͟r͟e͟ t͟h͟e͟ W͟i͟l͟d͟ R͟o͟s͟e͟s͟ G͟r͟o͟w by Nick Cave
　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　 © /ᴏɪǝ·ǝᴀ́ᴠ·lⱻƨ/


　
12...6» Pagina următoare
⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺
⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺
⸺ Faptul că Lila rămăsese singură la Magnolia nu ar fi trebuit s-o tulbure. Nathan plecase; spre oraş doar pentru câteva ore—lista de cumpărături era lungă, iar el insistase să o lase să se odihnească, dar... odihna era ultimul lucru pe care Lila şi-l dorea. Tăcerea devenise prea prezentă.
⸺ Faptul că Lila rămăsese singură la Magnolia nu ar fi trebuit s-o tulbure. Nathan plecase
Fiecare oră care trecea făcea ca moşia să pară mai mare, mai rece. Mai încărcată. Se învârtise; fără scop pe la parter vreme de un sfert de ceas, încercând să ignore gândul care-i pulsa undeva în fundal: că e urmărită, chiar dacă nu de ochi, atunci de pereţi. Dar în cele din urmă, decise
Fiecare oră care trecea făcea ca moşia să pară mai mare, mai rece. Mai încărcată. Se învârtise
că avea nevoie de un scop. Iar cel mai la îndemână era acelaşi de fiecare dată: muncă. Activitate.; Orice ar putea umple golul straniu care creştea în jurul ei. „Poate ar trebui să ne apucăm să golim din camere,” zise Nate cu câteva zile în urmă, când evaluaseră stadiul în care se aflau camerele de
că avea nevoie de un scop. Iar cel mai la îndemână era acelaşi de fiecare dată: muncă. Activitate.
la etaj. „Să aruncăm ce nu mai e folositor şi să păstrăm ce are valoare, să ştim măcar cu ce; avem de-a face.” Aşa că Lila se urcă în tăcere spre etaj, cu o cârpă, o pungă de plastic şi o intenţie fermă: să elibereze măcar o cameră. Să vadă cu ochii ei ce se ascundea în spaţiile pe care le
la etaj. „Să aruncăm ce nu mai e folositor şi să păstrăm ce are valoare, să ştim măcar cu ce
ocoliseră amândoi până atunci. Deschise prima uşă la întâmplare—o cameră de oaspeţi uitată; de timp, cu un fotoliu dezmembrat şi perdele sfâşiate. Un dulap gol, câteva haine uitate pe umeraşe. Nimic deosebit. Însă totul avea acel strat fin de praf şi nelinişte, specific locurilor în care
ocoliseră amândoi până atunci. Deschise prima uşă la întâmplare—o cameră de oaspeţi uitată
timpul nu se opreşte. Camera următoare avea o fereastră spartă, plină de cioburi mici strălucind; în lumina după-amiezii, iar în colţ, o poză cu rama căzută, chipul şters de umezeală. Lila simţi un fior, dar continuă. Trecea dintr-o cameră în alta, golind sertare, privind printre lucruri, mutând
timpul nu se opreşte. Camera următoare avea o fereastră spartă, plină de cioburi mici strălucind
obiecte inutile în saci mari—însă fără să se grăbească. Parcă fiecare obiect ridicat îi aducea o; parte din stăpânire asupra locului. Până când, inevitabil ajunse din nou în faţa acelei uşi. Camera de copil. Prima cameră pe care o deschise şi când sosise la Magnolia. O ignorase. O evitase. În mod
obiecte inutile în saci mari—însă fără să se grăbească. Parcă fiecare obiect ridicat îi aducea o
instinctiv. Dar acum, cu cârpa într-o mână şi punga în cealaltă, părea ridicol să se oprească.; Dacă era o cameră veche, avea nevoie de curăţenie. De ordine. Inspiră adânc şi apăsă pe clanţă. Scârţâitul uşii fu prelung şi blând, ca o respiraţie care se încheie. Interiorul era cufundat
instinctiv. Dar acum, cu cârpa într-o mână şi punga în cealaltă, părea ridicol să se oprească.
într-o penumbră prăfuită, în ciuda luminii filtrate prin perdeaua de voal care flutura uşor, de parc; cineva ar fi tras de ea în joacă cu doar o secundă înainte ca ea să intre. Totul era prea intact. Un pătuţ din lemn masiv, cu marginile rotunjite, se afla în colţul opus. Nu părea deloc abandonat,
într-o penumbră prăfuită, în ciuda luminii filtrate prin perdeaua de voal care flutura uşor, de parc
ci aproape pregătit pentru somnul unui copil care urma să revină curând. Salteaua, deşi acoperită; de un strat fin de praf, nu era ruptă. Nici măcar păturica brodată cu flori albastre nu fusese dată la o parte. Un raft din apropiere conţinea câteva jucării—o păpuşă din porţelan cu obraji palizi şi
ci aproape pregătit pentru somnul unui copil care urma să revină curând. Salteaua, deşi acoperită
ochi de sticlă, o maşinuţă metalică, o minge de pânză decolorată. Lila simţi cum un val ciudat; de dezorientare o învăluie. Nu era doar un spaţiu vechi. Era un spaţiu conservat. Se apropie de pătuţ cu paşi mici, atenţi. Îşi duse degetele la marginea păturii, dar nu o atinse. Nicio amintire nu o
ochi de sticlă, o maşinuţă metalică, o minge de pânză decolorată. Lila simţi cum un val ciudat
»
Pagina următoare
Raportează

Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.