584 poze   1966 vizite
Albume

membru din 19 decembrie 2024

1 Step onto Magnolia Estate

 


                     ⱮⱭƓƝƠlӀⱭ ҼՏƬⱭƬҼ
                        S͟e͟t͟t͟ı͟n͟g:
           A sprawling, old Southern plantation nestled deep in the misty bayou,
              surrounded by magnolia trees and swampy marshlands.
                      O͟v͟e͟r͟v͟ı͟e͟ɯ͟ D͟e͟t͟αı͟l͟s:
      Generations ago, the family patriarch, desperate to save the failing plantation during a harsh
       economic crisis, struck a secret pact with the D͟e͟v͟ı͟l. In exchange for endless prosperity,
      he had to sacrifice an innocent life every generation—a child born on the estate—to keep the
        curse at bay. These disappearances were covered up, whispered only in local
                  legends as “t͟h͟e͟ v͟αn͟ı͟s͟h͟ı͟n͟g͟ c͟h͟ı͟l͟d͟r͟e͟n.”
      T͟o͟n͟e͟ o͟f͟ t͟h͟e͟ S͟t͟o͟r͟ч:  When Lila Swindon, a young woman from the city with no knowledge of
       her family’s past, receives a letter revealing she’s the last heir to the infamous M͟ɑ͟g͟n͟o͟l͟i͟ɑ͟
         E͟s͟t͟ɑ͟t͟e, she reluctantly travels to the plantation to claim what’s hers. Lila’s arrival
      stirs long-buried secrets and unsettles the people still living on the grounds, especially the
                     enigmatic E͟h͟z͟ɑ͟r͟i͟ɑ͟n͟ N͟o͟c͟t͟h͟e͟ɑ͟r͟n.
              Ƒíɾsե Ҽթísօժҽ, Ọp̣ẹṇịṇg Ṣọụṇḍṭṛạc̣ḳ: H͟αu͟n͟t͟e͟d by Beyoncé
                       © /ᴏɪǝ·ǝᴀ́ᴠ·lⱻƨ/


 
⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺
⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺⸺
⸺ Era ceva greşit în aerul din jurul plantaţiei. Un fel de linişte care nu aparţinea nici naturii,; nici oamenilor. Lila simţea asta înainte să vadă casa—chiar înainte ca drumul de ţară, bătătorit de ploi şi de vreme, să o conducă prin pădurea adormită spre poarta de fier. Tăcerea era prea densă. Nu
⸺ Era ceva greşit în aerul din jurul plantaţiei. Un fel de linişte care nu aparţinea nici naturii,
era o absenţă a sunetului, ci o prezenţă a ceva invizibil. De când primise scrisoarea—acel; plic gros, cu o siglă ştanţată şi un parfum vechi de ceară topită şi lavandă uscată—fusese bântuită de o senzaţie de deja-vu. Nu ştia de ce inima ei bătea mai tare doar când auzea numele „Magnolia
era o absenţă a sunetului, ci o prezenţă a ceva invizibil. De când primise scrisoarea—acel
Estate”. Nici nu cunoştea pe nimeni din Louisiana. Şi totuşi, când ajunsese aproape de graniţele; acelui teren, pielea i se zbârlise fără motiv. Nu era un loc ca oricare altul. Poarta era veche, cu tije lungi, îndoite ca nişte coaste ruginite. Niciun panou, niciun număr, dar ştia că ajunsese.
Estate”. Nici nu cunoştea pe nimeni din Louisiana. Şi totuşi, când ajunsese aproape de graniţele
Pământul o recunoştea...—şi, cumva, o şi accepta. Drumul care ducea până la moşie era flancat; de stejari masivi, noduroşi, cu muşchi ce cobora din crengi ca nişte funii de spânzurătoare. Fiecare pas al maşinii părea să trezească ceva sub pământ. Iar când în sfârşit a văzut casa, Lila a simţit
Pământul o recunoştea...—şi, cumva, o şi accepta. Drumul care ducea până la moşie era flancat
că aerul şi-a tras ultima suflare. Magnolia Estate. Era imensă. Albă, dar arsă de vreme, cu obloane; închise şi acoperiş negru ca noaptea fără lună. Stilul colonial era impunător, dar nu în sensul elegant—ci în felul acela în care un mormânt te poate domina. Îţi amintea că există lucruri mai vechi
că aerul şi-a tras ultima suflare. Magnolia Estate. Era imensă. Albă, dar arsă de vreme, cu obloane
decât tine, mai mari decât viaţa. Şi poate şi mai vii. Veranda se întindea ca o gură largă în jurul; faţadei. Coloane masive, vopsea scorojită, balansoare care se mişcau slab, deşi nu bătea vântul. Dincolo de casă, câmpurile odinioară bogate se întindeau pustii, strivite sub greutatea timpului.
decât tine, mai mari decât viaţa. Şi poate şi mai vii. Veranda se întindea ca o gură largă în jurul
Terenul era nelucrat. Iarba prea înaltă, cu nuanţe de ruginiu şi negru, de parcă pământul însuşi; se degradase. Şi totuşi, în ciuda abandonului aparent, nimic nu părea... mort. Nu. Locul acesta nu era mort. Doar adormit. Şi Lila avusese sentimentul, de când coborâse din maşină, că prezenţa
Terenul era nelucrat. Iarba prea înaltă, cu nuanţe de ruginiu şi negru, de parcă pământul însuşi
ei îl trezea. Când a urcat prima treaptă a verandei, lemnul a scârţâit, dar nu ca un avertisment. Ma; curând ca o recunoaştere. Uşa nu era încuiată. Înăuntru, lumina era filtrată de perdele grele, mobilierul intact, dar încremenit în timp. Tapetul pătat, candelabrele acoperite cu pânze de păianjen
ei îl trezea. Când a urcat prima treaptă a verandei, lemnul a scârţâit, dar nu ca un avertisment. Ma
fine. De parcă cineva plecase într-o grabă tăcută, dar se aştepta să revină oricând. Lila nu ştia; ce o ţinuse în loc în holul principal. Poate tablourile. Poate oglinzile acoperite. Poate mirosul de trandafiri vechi, de parcă florile ar fi fost lăsate să putrezească în tăcere. Sau poate acel sunet
fine. De parcă cineva plecase într-o grabă tăcută, dar se aştepta să revină oricând. Lila nu ştia
abia perceptibil—o bătaie ritmică, de ceas, care venea de undeva din adâncul casei. Nu ştia; încă ce caută. Doar că trebuia să fie acolo. De parcă sângele ei, prin cine ştie ce blestem uitat, îi amintea corpului că acesta era locul din care fusese ruptă. Şi în clipa în care păşi mai departe,
abia perceptibil—o bătaie ritmică, de ceas, care venea de undeva din adâncul casei. Nu ştia
trecând de hol, simţi un lucru clar: plantaţia nu era doar veche. Nu era doar bântuită. Era vie.; Urcarea scărilor nu era o simplă traversare a unui spaţiu. Pentru Lila, fiecare treaptă era ca o verigă într-un lanţ invizibil ce o trăgea mai adânc în măruntaiele acelui loc. Lemnul trosnea sub paşii
trecând de hol, simţi un lucru clar: plantaţia nu era doar veche. Nu era doar bântuită. Era vie.

Comentarii album • 2
Misanthrope 22 mai 2025  
Nu știu de unde atâta imaginație și răbdare to come up with this masterpiece, but I am loving it!! Bonus points for casting THEO JAMEEEEES! <3 <3 <3
Raportează
Selvaggio 22 mai 2025  
thanks girlyyyy ♥ a zis Nathan că te aşteaptă la o cafea la Magnolia
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.