zgomotul de fond al așteptărilor celorlalți.” Mă întorc acum spre ea, privirea mea căutând-o
cu aceeași curiozitate intensă cu care ai deschide o carte interzisă. În colțul gurii, se înfiripă un zâmbet vag, aproape ironic, dar nu lipsit de căldură. „Dar tu? Tu de ce fugi? Sau… ce speri
