Zâmbesc ușor, aproape jucăuș, în timp ce îmi legăn picioarele în apă, deja obișnuită cu
temperatura. Răcoarea care la început mă înțepa ușor devenise, între timp, un fel de prelungire firească a momentului. M-a surprins deschiderea lui. Felul în care, după atât de puțin timp,


ci prin felul în care există. Era genul care se învăluia într-o tăcere controlată, dar nu apăsătoare
— te făcea să vrei să înțelegi ce e dincolo de suprafață. Când s-a așezat lângă mine,
Zâmbesc ușor, aproape jucăuș, în timp ce îmi legăn picioarele în apă, deja obișnuită cu
îmi oferise libertatea de a alege ce anume voiam să știu despre el. Era un gest simplu, dar
Așa că am ales ce mi s-a părut... cel mai sigur. Sau, cel puțin, suficient de delicat încât



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!