Era o foame crudă, nefiltrată — nu una care ținea de carne sau impulsuri primare, ci de o
sete profundă, veche, cultivată în tăcere printre conversații goale și oameni grăbiți să vorbească fără să spună nimic. Trăisem, până la ea, o lungă abstinență a minții, o dietă forțată de superficial
