— situăm în același loc, mă simt tot mai copleșită de prezența lui Marco. Îmi prind buza inferioară
între dinți din reflex (sau pentru a-mi opri șirul gândurilor să escaladeze prin alte părți) și-mi întorc privirea peste umăr, spre el. „Ești sigur că nu vrei să te schimbi în ceva mai
