„Nu ca flatare. Ca observație. Nici nu știu dacă ești conștientă de felul în care construiești
realitatea în jurul tău. Ai o naturalețe în a atinge lucruri pe care alții le ocolesc. Și nu te temi să vezi chiar și ceea ce doare.” Trec o mână prin păr, pentru a-mi recăpăta controlul


„ce pot, ce pierd. Nu din conexiune, ci din lipsa ei.” Am ridicat privirea spre ea. Fără provocare.
„Și poate că, pentru prima oară după mult timp, nu resping ideea.” Mi-a atras atenția gluma
„Nu ca flatare. Ca observație. Nici nu știu dacă ești conștientă de felul în care construiești
asupra ritmului conversației. Pentru că da, ceea ce începe ea... nu e o discuție, ci o redirecționar
„replică și să rămână. Și atunci, da... vrem să fim văzuți. Poate nu în întregime. Dar în



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!