Dar rațiunea nu dispare cu una, cu două. E cimentată în mine. Tot ce pot să fac e să încerc,
din când în când, să mă mulez pe povestea celuilalt. Să înțeleg, fără să absorb. Să privesc, fără să cred neapărat. „De ce ți-ai dori să înțelegi realitatea tuturor?” am întrebat,
