— suficient. El spăla o cană, fără să privească spre mine sau să încerce ceva, o replică
de agățat, un comentariu obosit, sau două trei cuvinte aruncate doar ca să fie. Îmi plăcea asta, motiv pentru care îmi las ușor capul pe spate și-l mișc în ambele direcții, auzind ulterior câteva


emoție vizibilă, dar cu o ușoară inflexiune care trăda un adevăr mai profund: poate că nu voiam
— În următoarele clipe, în camera cufundată-n tăcere, nu se mai face auzit decât sunetul
— suficient. El spăla o cană, fără să privească spre mine sau să încerce ceva, o replică
— pocnituri. Ajunsesem să-mi mai trag sufletul, să mă relaxez în cele din urmă, visând deja
— explicații, dar asta nu mă deranja chiar deloc. Nu eram genul care să caut în gesturi



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!