deci, într-o pauză, una rară, ca o crăpătura în tencuiala unei clădiri prea vechi. Dormisem
toată noaptea. Toată ziua. Și totuși, mă trezisem cu mintea mai trează decât îmi doream. Soarele cădea, cerul se răcea, iar eu, la bustul gol, cu niște pantaloni negri și o cicatrice veche


Asta mă adusese aici. Oraș nou. Caz nou. O misiune clară: identificare, infilitrare, eliminare.
doar un punct fix într-o viață în mișcare continuă. Un pat, niște umbre, și un somn care semăna
deci, într-o pauză, una rară, ca o crăpătura în tencuiala unei clădiri prea vechi. Dormisem
pe claviculă, coboram scările. Liniște. Poate că mă așteptam la ea, poate că nu. Nu mai știam.
⸺ Uşa bucătăriei se deschise brusc, ca şi cum Zayaan nu avea nici cea mai mică intenţie să-şi



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!