vorbi mai degrabă de muncă informală, nu de medicină.” Mai trag un fum, lent, de parcă mi-aș
temporiza propriul monolog, apoi îmi las capul ușor pe spate, analizând tavanul cu interesul plictisit al unui zeu care se întreabă de ce a mai creat oamenii. „Uite cum stă treaba,” zic în final,
