Aproape că mă pufnește râsul. Aproape. Dar mă abțin, nu din politețe, ci din respect pentru
spectacolul involuntar la care asist. Molfăi din măr cu o lentoare studiată, ca și cum fiecare mușcătură mi-ar permite să procesez absurditatea cuvintelor ei fără să-mi pierd cumpătul.
