„și sincerități pe care oamenii normali le ocolesc. Spre dezgustul meu, de altfel.” Zâmbetul
meu e discret, abia schițat. Un fel de bine ai venit, fără entuziasm, dar nici respingere. Doar acceptare calculată.


doar o secundă deasupra paharului. Mă sprijin de spătarul fotoliului, fără grabă, lăsând paharul
se vede în ochi, ci în liniștea dintre cuvinte. „Nu știu cine ești, dar ai intrat ca cineva care
„și sincerități pe care oamenii normali le ocolesc. Spre dezgustul meu, de altfel.” Zâmbetul
— Pot spune că deja mă simțeam mai bine. Să aud niște oameni care nu-mi vorbesc despre
— Probabil ochii roșii, împăienjeniți, pașii grei, sau cine știe ce altceva—mă trădau. Scot



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!