Vocea ei a tăiat aerul din cameră cu un „Bună searaa!” rostit impecabil. Nimic grăbit, nimic
exagerat. Tonul calculat. Zâmbetul calibrat. Genul de intrare care e făcută să pară neplanificată, dar care, în realitate, a fost gândită cu mult înainte de a fi executată. Îmi ridic privirea
