— Uneori, mă jucam cu inimile. Nu cele ale pacienților mei—pe acelea le tratam ca pe niște
comori, cu mâinile atente ale unei sculptorițe care știe cât de ușor se poate sparge o creație. Nu, mă jucam cu inimile bărbaților în viețile cărora intram și ieșeam ca o adiere. Fără să


„crescută fără efort, și evoluată fără să ne dăm voie. Una care s-a construit în tăcere.
„în privința prieteniei decât mine. Eu mă opun. Chiar și când se întâmplă, sunt reticent.
— Uneori, mă jucam cu inimile. Nu cele ale pacienților mei—pe acelea le tratam ca pe niște
— promit nimic, fără să cer. Dar astăzi, astăzi fusese una dintre acele gărzi în care inima mea
— între două pauze rupte cu greu din haos, am zărit o notificare: „Simt că de două săptămâni



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!