„Sunt intangibile. Și când dispar, ce-ți mai rămâne? Te întorci la disperare. La incertitudine.
La gol.” M-am așezat pe fotoliul de lângă ea, sorbind calm din tequila. Un moment de tăcere s-a așternut între noi, dar n-a fost apăsător. A fost... funcțional. Zâmbetul ei, timid și justificativ,